O femeie între două vârste vine la poarta bisericii strigând deznădăjduită după preot. Preotul se apropie de ea și o invită în locaș să îi asculte durerea:
– Părinte, soțul meu mă înșeală!
– Nu cred una ca asta, e un om om cumsecade, amabil și respectuos…
– Da părinte, păi uite, am și dovada – și scoate o pereche de chiloți din dantelă neagră.
– Bine, am să-l chem și am să discut cu el, lasă-mi chiloții în semn de dovadă și du-te liniștită.
Preotul ia lenjeria intimă de damă primită și o afundă în buzunar. La vreme de seară ajunge și el acasă unde preoteasa îl roagă să-i dea niște bani să plătească lăptarul care tocmai ce sosise și el cu brânză proaspătă și lapte dulce. Preotul o trimite să ia din buzunarul hainei banii necesari:
– Vezi dragă, ia din haina mea, că pare-se că aveam ceva bănuți rămași de ieri după ce-am făcut cumpărăturile pentru grădină.
Se duce preoteasa la cuier, băgă mâna în buzunarul hainei și… surpriză, găsește chiloții cu pricina. Îi ia, se apropie de soțul preot și-l sărută. El, uimit că o vede cu chiloții în mână, nedumerit de cele întâmplate și mai ales de reacția ei, a amuțit, gândindu-se cum să-i explice neînțelegerea. Tot ea salvează situația spunându-i:
– Nu știam dragule că mă iubești așa de tare încât și chiloții mei îi porți cu tine!
Povestiri adevărate: Lungul drum de la minciună la adevăr
Nebănuite sunt căile Domnului prin care aduce lumina în întuneric și adevăratul deasupra minciunii.