A fost odată o fetiță în care s-a născut dorința fără margini de întâlni un înger pe Pământ. Știa din povestirile bunicii că îngerii sunt cele mai frumoase ființe şi de o bunătate până la Cer.
Într-o zi, după o noapte plină de vise bogate în îngeri, s-a hotărât să pornească în căutarea unui înger. Se gândise și știa foarte bine că această călătorie nu o să fie o simplă plimbare până la fântâna de la marginea grădinii, aşa că, înainte de a porni pe cărarea ce șerpuia din fața porții, şi-a umplut ochi gentuţa croșetată de bunica cu turtă dulce și sirop de zmeură și afine, ca să-şi mai potolească foamea şi setea atunci când picioarele o să-i obosească și soarele o să-i ardă gâtul de sete.
Și uite-așa a plecat la drum pe cărarea galbenă bătută de arșiță și s-a tot dus până a trecut de marginea satului. A mers până soarele a urcat semeț sus pe cer și, depărte fiind de casă, obosită de drumul cel lung și căldura din ce în ce mai dogoritoare, s-a oprit la umbra unui stejar mare şi umbros. Cum își trăgea sufletul pe marginea drumului, langă ea s-a aşezat o bătrânică tristă şi îngândurată dar cu o faţă senină și luminoasă.
Cum își petreceau clipele zgâind ochii la păsările ce zburau libere printre arbuștii înghesuiți de tufișuri înalte, fetița și-a adus aminte de bunătățile din desagă așa că a scos degrabă turtițele dulci care zâmbeau acum spre norii hrăpăreți. A rupt o turtă și i-a întins bătrânei jumătate și așa a putut vedea cum tristețea din ochii ei se transforma în priviri pline de bucurie. A mai scos din traistă o turtiță și din nou a împărțit-o cu noua sa tovarășă de contemplare. Bătrânica i-a mulțumit din ochi, ochi care sclipeau de-acum și aruncau în jur raze de fericire. Fetița a scos apoi siropul de zmeură căruia i-a venit rândul să fie împărțit cu dragă inimă. Bătrânica i-a întors copilului cel mai frumos zâmbet mulțumindu-i prin privirea caldă și blajină.
Și uite așa fiecare înghițitură de turtă era însoțit de zâmbete de mulțumire iar fiecare strop de sirop îndulcea această zi minunată de vară. Și-au petrecut toată ziua la răcoarea mândrului copac, s-au bucurat de cântecele păsărilor, de miresmele florilor de câmp și de pastelul vioi și multicolor al pădurii din apropiere. Nu au scos nici-un cuvânt însă au împărtășit în priviri toată bucuria și fericirea clipelor pe care le petreceau împreună.
Cum se apropia seara, fetița se ridică cu gândul să se întoarcă spre casă. S-a întors pe-un picior și a îmbrățișat-o pe noua ei prietenă, foarte încântată de momentele deosebite pe care le-au petrecut împreună. Bătrâna, surprinsă de dovada de afecțiune copleșitoare a fetiței, a scăpat două lacrimi ca doi stropi de rouă. Mișcată de dragostea necondiționată de care a dat dovadă fetița, bătrânica i-a oferit cel mai sincer și curat zâmbet umplând din nou sufletul copilului de bucurie.
Ajunsă acasă, mama fetiței nu a putut să nu observe fața plină de fericire așa că a întrebat-o curioasă:
– Ce ai făcut tu astăzi de ești așa de bine dispusă? Cine ți-a adus pe față această fericire senină?
– Un înger, i-a răspuns copilul plin de euforie. Am luat masa împreună cu un înger!
Și înainte ca mama să poată să spună ceva, continuă pe același ton vesel:
– Și,… știi ceva?! Acest înger are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care eu le-am văzut vreodată. Și asta chiar dacă acest înger este mai în vârstă decât credeam!
Între timp, bătrâna a ajuns și ea la căsuța ei iar fiica, observând liniștea de pe fața mamei sale nu a putut să nu o întrebe:
– Mămă dragă, ce ai făcut tu astăzi de ești așa plină de pace? Cine ți-a adus această fericire în priviri?
– Am fost servită cu dulciuri de un înger!
Și înainte ca fiica să îi ceară detalii, continuă pe același ton împăcat:
– Și,… știi ceva? Este mult mai tânăr decât credeam!
Alergăm toată viața după fericire și pierdem din vedere că de fapt ea este întotdeauna cu noi, tot ce trebuie să facem este să o descoperim în zâmbetul unui bătrân, în îmbrățișarea unei mame, în vorba blândă a unei bunici, în sfatul unui prieten, în complimentul sincer al unui coleg sau în simplul gest de bunătate al unui copil. Puterea de a face dintr-o zi posomorâtă o zi reușită stă în fiecare dintre noi, o vorbă blajină poate schimba viața celui de lângă tine și chiar viața ta. Nu trebuie să rezolvi probleme matematice cu multe necunoscute, este suficient să surâzi și să fii deschis să oferi cele mai simple daruri: iubire și toleranță. Fiecare din nou poate să fie un Înger pe Pământ.